Cum "strici" un copil bun! 9 lucruri pe care să nu le spui niciodată unui copil

     Nu există copii răi, doar copii buni.... și cuvintele noastre aruncate la repezeală atunci cînd nu mai facem față situațiilor ieșite de sub control. Cuvinte care, de multe ori și fără să ne dăm seama, transmit mesaje ce pot destabiliza echilibrul emoțional pe viitor al copilului.

     Așadar:

1. Lasă că fac eu în locul tău!

     De ce să faci tu totul pentru el?

     Responsabilizează-ți copiii, pentru ca să știi că ei chiar pot face mult mai multe lucruri decît îți imaginezi, încă de la vîrste foarte mici. Să-și strîngă jucăriile, să dea cu aspiratorul și să șteargă praful, să strîngă masa sau să-și facă curat în propria cameră.

   Sarcinile cu care ar trebui să-ți obișnuiești copilul reprezintă calea spre independență și ele nu vor fi privite ca pe niște pedepse, dimpotrivă.

   Un copil care nu a exersat deloc independența, va deveni nesigur, temător, pentru că nu-și cunoaște propriile capacități, puteri și a învățat că părinții trebuie să decidă pentru el.

2. Încetează, nu mai plînge!

     Chiar așa, tu cum ai reacționa în momentul în care cineva ți-ar spune să nu mai plîngi?

     Atunci cînd îi interzici unui copil să mai plîngî îi înăbuși orice tentativă de exprimare emoțională a durerii, a tristeții, a supărării, și odată ajuns la maturitate se va transforma într-un adult frustrat care resimte toate limitările puse în copilărie.

Lecţiile esenţiale ale celor şapte ani de-acasă

Ce-ar trebui să înveţe copilul în cei şapte ani de-acasă?

Limbi străine? Engleză, germană sau chineză? Nu sunt atât de importante.

Putem să-l iniţiem în ştiinţe, să facem experimente chimice în bucătărie, să-l ducem în toate orăşelele cunoaşterii din lume şi să-i cumpărăm mii de cărţi. Dar dacă lecţiile esenţiale nu sunt învăţate, aşa că nici asta nu va conta aşa de mult.

Putem să-l învăţăm să împartă jucăriile cu alţii, să doneze, să fie tolerant. Însă nici asta nu e suficient.

Care sunt, de fapt, lecţiile esenţiale din primii şapte ani de viaţă?

Răbdarea: când îl învăţăm pe copil să aştepte liniştit, să amâne satisfacerea unei plăceri, să îşi urmeze scopul cu perseverenţă, să nu bată din picior pentru că „toate” i se cuvin doar lui, am pus o piatră extraordinară la temelia caracterului sau.

Bunătatea: una din primele lecţii care trebuie învăţată este să nu râdă niciodată de nimeni. Să se poarte frumos cu copiii, mai ales faţă de cei cu nevoi speciale, să nu râdă, ci să poarte de grijă.

Să nu invidieze: cunoaşteţi adulţi care reuşesc să aibă o relaţie omenească cu cineva doar atunci când respectivul este… un pic mai prejos decât ei? Altfel, sunt roşi de invidie. Noi, ca părinţi, trebuie să fim cu luare aminte, să nu comparăm, să nu încurajăm excesiv spiritul de competiţie. Cel mic e bine să înveţe că îşi este suficient sieşi exact aşa cum este, iar darurile şi avantajele altora nu-i vor ştirbi din calităţile lui.

   
Copyright © 2026 Direcţia Generală Educaţie Făleşti. Toate drepturile rezervate.
© DGE FALESTI